In drumul meu spre fericire m`am impiedicat de o pietricica…

In drumul meu spre fericire m`am impiedicat de o pietricica…O pietricica numita dezamagire…. M`am impiedicat atat de tare incat intregul meu trup a vibrat un timp…A vibrat de tristete….ganduri rele…singuratate… rautate… melancolie…. si tot ceea ce implica dezamagirea … dezamagirea de a fi singura… si de a vedea ca oamenii care ii credeai in stare de orice pentru binele tau iti intorc spatele la prima greseala pe care o faci… la primul bagaj de greutati… si realizezi atunci ca defapt sunt in stare sa iti faca tot raul din lume…A trecut o vreme acum…si a vibrat destul trupul meu… si continua sa simta si acum un strop de vibratie… dar e mai bine…

Poate e mai bine pentru ca odata ce m`am impiedicat nu am trecut pe langa aceasta pietricica…. nu am trecut ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat…. ci dimpotriva… m`am aplecat… am luat`o in mana…. am strans`o tare si am incercat sa o zdrobesc…. Dar nu am reusit…M`am ranit si mai rau… am adancit ranile…

Poate daca nu treceau pe langa mine atunci cateva persoane minunate care sa imi atraga atentia ….spunandu`mi „Ce piatra minunata esti atat de norocoasa ca ai gasit`o 🙂 profita de ea…  pune`o in gat si cu siguranta oamenii care vor trece pe langa tine  vor observa pietricica si o vor admira… si asa vor trece multi care vor face la fel…”  nu realizam importanta ei…. dar i`am ascultat

Si asa am facut. M`am aplecat … si am luat`o am atarnat`o in gat iar acum o tin acolo….langa inima mea… si din cand in cand piatra se misca…. si produce o vibratie …. nu atat de puternica precum prima data cand m`am impiedicat ci doar precum un mic  zumzet… si cu fiecare zi care trece ma face sa fiu mai puternica…ma face sa realizez ca desi m`am impiedicat am realizat lucruri importante… Si am descoperit suflete noi care merita sa le tin alaturi de mine… zambete si incurajari… Dar in acelasi timp imi pare rau ca am pierdut din buzunarul meu …. niste diamante…. pe care desi as vrea sa ma intorc dupa ele nu e cale de intoarcere…poate  pentru ca am uitat drumul… Dar apoi stau si ma gandesc daca erau cu adevarat niste diamante ???? ma linisteste gandul ca poate se vor intoarce… doar asa e in viata tot ceea ce e important si frumos … si pe langa asta isi are locul in viata ta nu pierzi atat de usor…. Dar unele lucruri sunt facute sa ramana in urma… sub forma unor amintiri… sub forma unor invataturi… sub forma unor cicatrici care acopera ranile facute de „pietricica” asta mica…sau sub forma unui nimic …. totul depinde de valoarea fiecaruia…

Am realizat ca fiecare esec, dezamagire are rolul sau… si ii multumesc Domnului ca am reusit sa valorez si sa realizez ceea ce e mai important pentru mine si ca am cunoscut adevarata prietenie… adevarata dragoste… si de ce nu adevarata dezamagire care ma face sa ma simt mai puternica…

Si ce ca prietenii m`au injunghiat pe la spate???  am gasit adevaratii prieteni zilele acestea…. Si ce ca dragostea pare acum o minciuna???? Am gasit adevarata dragoste in altceva…. Si nu nu sunt singura… nu sunt trista…. ci doar dezamagita… dar asta e doar o mica pietricica… si cu siguranta ma asteapta multi bolovani in viata mea…. Dar eu sunt puternica… si fara rautatea si ranile provocate de ceilalti nu eram asa…. Asa ca va multumesc…. si va doresc sa deveniti si voi la fel de fericiti si multumiti de ceea ce aveti  ca si mine… Sa puteti dormi linistiti stiind ca a`ti facut un lucru bun… ca a`ti iubit pur si neinteresat… ca a`ti semanat dragoste si fericire in jur… Eu sunt un om implinit din acest punct de vedere… Va doresc sa deveniti la fel

Pupici:*