Regrete, planuri si durere

. si de la capat!! E un nou an!!!Unul care a inceput greu si sper sa se termine frumos….

Se zice ca devii adult, matur, serios si responsabil in momentul in care nu mai poti distinge nicio forma in nori.
Si mi-e teama ca am ajuns si eu in situatia asta… caci, vezi tu? Eu nici macar nu mai apuc sa vad norii…

In ultima perioada de timp am inceput sa cred ca ceva se intampla in jurul meu. Nu stiu daca o fi de la mine si nu stiu nici din ce cauza se intampla, dar un lucru il pot spune cu certitudine… am si provoc probleme!

Clipa cu clipa incerc din rasputeri sa ma mentin pe firul realitatii, sa raman la ceea ce ma face sa fiu inca om… sa respir… sa simt… sa gandesc… sa ascult si sa privesc la ce e inca adevar.M-am saturat de minciuni…fie ca le spun eu sa alti!Ajung L Pentru asta lupt din greu cu regrete, cu ganduri amare, lacrimi, urlete si sange! Uneori ma linisteste gandul ca nu e prima data si pot sa ii fac fata daca am facut si la altele, dar experienta asta plateste un pret cam greu de dus pentru un om…

Zi de zi ma simt mai mizerabil si mai indepartata de realitate.Si nu stiu daca e bine sau rau dar imi place sa visez…sa imi creez o lume a mea… sa scap de durere si de tristete…poate pentru ca sunt o lasa sau poate pentru ca durerea  ma face sa pierd controlul si mi-e greu… si mai greu… si din ce in ce mai insuportabil de greu… Ma simt alergand intr-un desert al carui nisip imi inghite picioarele pana cand ajung in momentul in care nervii imi sunt incordati la maxim, lacrimile imi intuneca mintea si abia mai respir aerul fierbinte si greu… Si rautatea din spatele meu incepe sa ma invaluie facandu-ma sa-mi pierd mintile farama cu farama… gand cu gand…
Si realitatea devine cu totul altceva, un altceva intunecat cu orizont absent, ceva malefic ce imi distruge incet pana si ultima sansa de scapare… amintirile… combustibilul ce-mi mai alimenteaza mica flacara ce se chinuie din rasputeri sa ramana aprinsa undeva in mine.
Dar lumea mi-e straina, prietenii sunt putini si pierduti, dragostea am alungat-o si a plecat si am ramas singura intr-o ploaie rece a carei stropi par sa tipe cand ating pamantul…
Si flacara se stinge ca o lumanare-n vant…
Sper ca n-o sa-ti creez astfel o stare de discomfort, chestie ce de altfel e inevitabila… dar eu sper… si plec cu consolarea ca poate sfarsitul asta poate fi un alt inceput…
Si cine stie… poate chiar o sa revin… poate in alta formula… tot un eu, doar ca putin altfel…
Cine stie…
„E totul pierdut…” Sunt in genunchi sprijinita in coate… intr-o balta infinita… respirand cu greu ultimele guri de aer ramase… „E gata… am pierdut…”

Asa am pierdut si ultima data… cand am distrus tot ce am iubit…si continui sa o fac…sa o patesc
Am pierdut… e gata… mi-ai luat tot… in afara de a ma lua pe mine!

Sunt inca aici!